Blogul meu de actorie

Gândurile unui actor LIBER(profesionist)

Despre beneficiile voluntariatului

keith-haring-one-man-show-details_a-g-8307166-0

 

 

 

          Dacă v-ați gândit vreodată să vă înscrieți ca voluntar, dar nu știați încă ce presupune asta,  nu v-ați găsit evenimentul potrivit, sau motivația necesară, vă împărtășesc câteva beneficii pe care le-am experimentat de curând, poate vă și inspiră. 

 

 

 

 

  • Un somn bun. După 8-9 ore de cărat, montat, notat, comunicat… cazi “lemn” și cu cel mai simpatic și tâmp zâmbet de mulțumire pe față. :) 

 

  • O formă de invidiat. Din nou, orice “post” ai avea ca voluntar, fii sigur că va presupune mai mult efort fizic decât te aștepți. De obicei în aer liber, ceea ce face mișcarea să fie și mai sănătoasă. Nu mai dai bani la sală și nu mai trebuie să-ți găsești timp pentru asta. Ai scăpat de-o grijă! Doar febra musculară de a doua zi te va face să zici “bună dimineața, mușchi, bine ai venit în viața mea!”

 

  • Te pui într-un context fericit. Oamenii nu vin la festivaluri sau la evenimente ca să se deprime reciproc. Dimpotrivă. Ideo Ideis, Undercloud, Ham Fest sunt doar câteva exemple de festivaluri unde am văzut cum organizatorii, dar și voluntarii, vin cu entuziasm, cu așteptări și planuri mari, cu multă curiozitate, deschidere și dorința sinceră de a participa cât mai mult, activ, la experiența respectivă.

 

  • Îți învingi timiditatea definitiv. În mod natural, organizarea unui festival sau a unui eveniment presupune lucru în echipă. Vei avea scopuri precise și va trebui să comunici clar, rapid și eficient. La finalul zilei ai și uitat că “înainte” îți era frică să te uiți în ochii oamenilor, sau că trebuia tot timpul să repeți ce ai spus, pentru că îți era frică să deschizi gura.

 

  • Descoperi că știi/poți să faci mai multe lucruri decât credeai. Dacă la început te-ai prezentat cu un fel de “nu știu, puneți-mă voi… numai să nu vă încurc…”, la finalul evenimentului vei realiza că ai trecut din post în post, în funcție de nevoie și de situația de “urgență” (întârzieri, decalări, modificări de program, etc.) și că te-ai comportat ca un adevărat Superman sau Wonderwoman, bineînțeles, fără să ai timp să te îndoiești de abilitățile tale.

 

  • Primești feedback imediat. După cum spuneam, a fi voluntar te solicită în mod practic. Ai lucruri concrete de care te ocupi și marele avantaj e că poți vedea rezultatul imediat. De asta nu mai ai timp să te îndoiești (“oare sunt un voluntar bun?” :) ) pentru că trebuie să acționezi precis și punctual: un anumit număr de afișe lipite, un număr de pavilioane montate, un număr de oameni înscriși la un concurs, sau un număr de bilete vândute. Sunt lucruri care rămân, pe care le poți vedea, care țin de tine și în cadrul cărora poți localiza imediat o problemă dacă apare.

 

  • Te relaxezi. Nu pentru că ai avea timp să stai la soare, ci pentru că mintea ta nu se mai ocupă doar de tine și de problemele tale. Atenția ta se mută în mod natural pe ceilați și pe ceea ce este de făcut. Îi dai minții tale ocazia să ia o pauză. Un mare cadou. Recomand din suflet experiența asta mai ales celor care își folosesc mult psihicul în “jobul” lor, cum sunt actorii. E mare lucru să te poți odihni din când în când.

 

  • Cunoști oameni frumoși. Evenimentele care solicită de obicei voluntari sunt provocate de un vis măreț și o cauză nobilă. E un tipar: o mână de oameni faini reușesc să atragă câțiva sponsori și să transforme minimum de fonduri într-o acțiune cu impact mare, pentru cât mai mulți beneficiari. Oamenii implicați în așa ceva se selectează în mod natural: sunt energici, determinați, încrezători, sunt generoși și inteligenți, iubesc cauza pe care o susțin și au capacitatea de a atrage și alți oameni pe care să-i molipsească. Sunt cei care acționează. O influență foarte bună, recomand. Din experiența mea de la Ideo (de 8 ani), prieteniile formate într-un asemenea context rămân solide mulți ani după evenimentul inițial.

 

  • Chimia corpului tău se schimbă. Dacă ați observat vreodată un grup de voluntari la festivitatea de închidere a unui festival, ați observat probabil și euforia generală. Toți par îndrăgostiți, zâmbesc cu gura până la urechi, sunt roșii în obraji, le sclipesc ochii și mulți încep chiar să plângă de fericire. Asta nu se întâmplă (doar) de la oboseală sau de la bucuria că au scăpat de treabă, ci datorită tuturor proceselor enumerate mai sus, care treptat, moment cu moment, le-au produs mai multă adrenalină (de la acțiune, de la urgență), endorfine (de la vederea obiectivelor reușite prin forțele proprii), dopamină (care se ocupă cu motivația și scopul comun, cauza). Trei hormoni care se declanșează în cele mai fericite și împlinite momente din viața noastră și care ne fac să vrem mai mult. Din cauza asta, majoritatea voluntarilor vor “recidiva”, vor vrea să revină la proiectul pe care l-au susținut, sau vor căuta și altele. Unii s-ar putea chiar să se reprofileze către noul domeniu descoperit atât de frumos.

 

         Așa că vă invit pe toți să vă gândiți la ceva care vă e drag, ceva care să vă motiveze și să vă dați voie să încercați experiența asta. Poate fi un festival de film, de teatru, un eveniment caritabil, o campanie pentru împădurire, sau una pentru curățenie, puteți să vă alăturați unui ONG care salvează animalele, sau unuia care strânge fonduri pentru copiii bolnavi de cancer. Orice cauză care te atinge, orice “bucățică” unde simți că ai vrea să schimbi ceva, e una bună pentru tine. Ocazii apar în fiecare zi. Astăzi, de exemplu, am auzit în timp ce conduceam, la radio TANANANA, despre Campania Let’s Do It Romania care se întâmplă în weekend. Iată! Un început. Pe 24 septembrie, dacă ai câteva ore libere, poți să te alături câtorva mii de voluntari care vor face România mai curată.

           Spor în tot ce alegeți să faceți! O săptămână prolifică și inspirată să aveți!

Recomandări de weekend

Teatru:

Romantic Fools – în seara asta la Godot. Un text cu mult umor despre dragoste, despre oameni îndrăgostiți și felul lor de a-și complica viețile, despre incapacitatea de a-l înțelege pe celălalt. Nu vă faceți griji, nu e nici siropos, nici didactic… pur și simplu o să vă recunoașteți și o să vă distrați. Un spectacol inteligent, cu actori foarte faini și dragi mie.

 

Film :

Noaptea Albă a Filmului Românesc! E un fel de “all in one shot”. De văzut, neapărat, cât mai mult din program!

Pelicula – prima ediție a unui festival de filme din America Latină! Sună atât de exotic încât trebuie încercat. Mai multe despre filmele din festival găsiți aici:

„Prin Película îmi doresc să aduc România şi America Latină mai aproape“

iar bilete pe https://eventbook.ro/elvirepopesco .

 

Muzică:

Bucharest Music Film Festival. Seara, dacă treceți pe la universitate, e ok să vă opriți să  „aruncați o ureche”, nu se știe când s-ar putea să vă atingă ceva… :)

 

Recreațional:

În weekendul ăsta se întâmplă Ham Fest ! Un eveniment caritabil organizat de asociația Red Panda dedicat “cățeilor și oamenilor lor” cu jocuri, concursuri, demonstrații de dresaj și multe alte surprize… O ocazie minunată de a petrece o zi în aer liber, de a învăța despre beneficiile aduse de un prieten patruped, sau de a ajuta cățeii din adăposturi. Ne vedem acolo!

Mai multe despre eveniment aici:

Ham Fest 2016, în acest weekend la Bucureşti

Să aveți un weekend minunat!

 

 

Prima zi de blog!

ana by Iulian Nan 

 “Caietul” meu de actorie

 

 

Astăzi este prima zi a blogului meu. Un blog despre actorie, despre experiența încercării de a afla ce e actoria, despre parcursul aventuros al actorului liber profesionist (în România!), despre viața privită prin “filtrul” actoriei. Actoria ca mod de viață.

 

Mi-am dorit să devin actriță din clasa a 8a… Aveam 15 ani atunci! Asta înseamnă jumătate din viața mea!!! M-am luptat să-mi urmăresc visul, să pot face teatru la liceu, la facultate, apoi am făcut și un masterat și un doctorat… totul din dorința de a aprofunda, de a căpăta noi cunoștințe și abilități, dar și experiență, din convingerea că “învățatul” actoriei nu se termină niciodată. Încă mai cred asta. Este un proces în care “sapi” tot mai adânc și cu cât te duci mai adânc, cu atât devine mai vast. Să descoperi actoria e ca și cum ai face scufundări într-un lac (aparent) în care te duci tot mai adânc, totul devine sălbatic, întunecat, dar apoi ți se deschide în față o vale subacvatică superbă, imensă, vie, colorată și realizezi că de fapt ești pe fundul unui ocean infinit.

Am călătorit prin lume făcând workshopuri pe metode despre care la universitate doar citisem. Am citit multe cărți, am lucrat cu tot felul de regizori și coregrafi, am căutat să am cât mai multă experiență, în săli mari, sau mici de tot, în baruri, în spații improvizate, sau în teatre de renume… și cu toate astea, când ajung la audiții/castinguri, sau la prima lectură mă simt din nou ca la început, în disconfort și total neîndemânatică, întrebându-mă dacă chiar am învățat ceva în toți anii ăștia.

Bineînțeles că în situații din astea nu prea ai ce să faci decât să lași tot ce știi deoparte și să-ți dai voie să experimentezi (cu grație și vulnerabilitate), să trăiești o experiență cu totul nouă și să vezi ce iese de acolo. (Sau să vezi ce iese din tine, acolo! :) )

Problema cu actoria e că uneori poate s-o ia razna destul de rău. Te poate sfâșia pe dinăuntru, poate să te facă să vrei să fugi urlând până pe partea cealaltă a Pământului. Dar într-un mod absolut bizar, te îndrăgostești de procesul ăsta. Este ca atunci când ești îndrăgostit iremediabil și uiți să mănânci, să dormi… Realizezi că râzi și plângi și lucrezi de 12 ore, sau poate 14, dar n-ai vrea să fii niciunde altundeva. Și apoi te simți recunoscător și norocos că ai reușit cumva să ajungi aici, să faci ceea ce iubești, cu oameni uluitor de talentați de la care înveți în fiecare moment, și mai iei și bani pt asta! :)

Sună patologic, știu, și poate că într-o anumită masură chiar e. Oamenii “normali” nu trec prin asta zi de zi, poate doar ocazional, în cele mai extraordinare momente ale vieții lor. Dar poate că fix pt extraordinarul ăsta ne și facem actori… Actoria îți poate provoca cele mai fericite, dar și cele mai groaznice momente din viața ta. Devine treaba ta, ca actor, să manageriezi cumva momentele astea și să le integrezi în viața ta personală, să îți găsești echilibrul prin celelalte aspecte ale ființei tale.

M-am hotărât să scriu despre experiențele asta. Și s-o fac public, ca să-mi întăresc angajamentul. M-aș bucura să aflu dacă aveți gânduri, preocupări sau experiențe similare. Întotdeauna îți prinde bine să știi că nu ești singur. Și de asemenea, dacă sunt poate alte aspecte legate de actorie care vă preocupă… vă rog să-mi scrieți mai jos, la comentarii.

Temele mele principale, sau categoriile (în termeni de blogging :) ) includ:

1.Repetiții

2.Spectacole

3.Workshopuri

4.Filmări

5.Ședințe foto

6.Evenimente relevante. Festivaluri. “Exerciții de generozitate.”

7.Întâlniri cu profesioniști remarcabili

Blogul meu e un exercițiu, o provocare să fac ceva curajos și absolut nou. Am citit de atâtea ori bloguri care m-au inspirat, m-au ajutat cumva și mă tot întrebam despre ce aș putea eu să scriu. Acesta este răspunsul și încercarea mea. Felul în care mă accept ca persoană care se gândește (poate prea mult) la ce face. Este ocazia mea să descopăr bloggingul ca pe o experiență care să mă îmbogățească, să mă provoace, sau măcar să-mi dau voie să greșesc încercând.

Bine ați venit pe blogul meu de actorie! :)

Ps: Încă am foarte multe de descoperit despre ce presupune să ai și să întreții un blog, multe lucruri tehnice (etichete, butoane, foarte multe opțiuni), așa că vă rog mult să aveți răbdare, o să-mi găsesc calea cât de curând!