Timp vs. bani

do-less-with-more-focus

Timpul este o resursă mult mai valoroasă decât banii. Cu gândul ăsta mi-am început eu anul. Așa s-a și născut hotărârea ca anul ăsta „să fac mai puține lucruri, dar mai bine”. După un final de 2016 total razna, când atinsesem pentru prima dată în viața mea paradoxul corporatist: „am mulți bani, dar nu mai am timp să-i cheltui”… am simțit nevoia stringentă de ordine și reprioritizare. Căutând ceva concret de care să mă apuc, în acest sens, mi-am dat seama că sunt două direcții, două „teme” care mă bântuie de mult:

  1. Să învăț să zic „NU”!
    Mie îmi vine cel mai ușor să accept majoritatea experiențelor care îmi apar în drum. Văd peste tot oportunităti de dezvoltare, găsesc tot felul abilități pe care nu știam că le am (și iată, pot să le exersez!) așa că sfârșesc prin a mă supra-încărca, de dragul noilor  provocări. Cred că de vină e un de de curiozitate, combinată cu un mare chef de experiențe noi, de aventură, (lucruri pe care le bănuiesc a sta undeva la baza alegerii mele de a face actoria), dar care pe termen lung duc la epuizare și superficialitate. Când ești tot timpul sub presiune, alergând între trei joburi, oricât de viu te-ar face să te simți adrenalina și multi-taskingul, cred că de fapt te îndepărtează progresiv de la performanță, ca artist, și de la împlinire, ca ființă umană. Pentru mine, așadar, provocarea anul ăsta va fi să învăț să aleg rapid (și să mă țin de asta) dacă chiar am nevoie de o „oportunitate”, sau dacă pot să spun, politicos, „nu, mulțumesc”, sau „stop”, sau „destul”. Cred că în fiecare secundă facem alegeri și îmi doresc ca alegerile mele să mă țină pe drumul propriu, să mă las deviată.

 

2. Time management.

Ah, această ieee magică a unui supliment de timp! Habar n-am ce înseamnă (încă), dar aș fi atât de recunoscătoare dacă ar funcționa! Am atât de multe agende pline de liste, de planuri, de proiecte care abia așteaptă să-mi fac timp pentru ele!…  Așa că abia aștept să-mi fac ordine, să nu mai simt că-mi neglijez nici antrenamentul, nici mica mea familie.

 

Bineînțeles că dacă ești ocupat, în actorie asta echivalează cu a fi antrenat, dar cred că pe termen lung, trebuie să te obișnuiești să te întorci „la game” constant. Să te întorci la sala de gimnastică, sau la aia de dans, la orele de canto, la orice tip de antrenament simți tu că îți este necesar. Mi se pare esențial să nu uităm că orice instrument neacordat cedează la un moment dat, sună fals, exact ca în muzică.

Mai mult, cred că starea mentală a unui actor ar trebui să fie tot „antrenată”. Asta o să-l facă mai viu, mai alert, mai prezent. E ceva la care putem lucra în fiecare zi: să citești, să scrii, să vezi filme, sau spectacole de teatu, să asculți muzică clasică (dar nu numai), să înveți să cânți la un instrument, sau să meditezi, orice tip de antrenament care îți liniștește mintea și te ajută să te focusezi e de apreciat și de practicat. „Claritatea precede măiestria” spune Robin Sharma. Exercițiile de respirație conștientă sunt, din nou, o practică de mare folos, mai ales atunci când ești „prea” ocupat și nu ai timp de un antrenament complet.

 

Întâmplător (sau nu), mi-au ieșit în „drum”, la început de an, două cursuri la care m-am înscris fără ezitare și pe care pot să vi le împărtășesc:

  1. Despre cum să ne setăm prioritățile – și cum să lucrăm apoi, aplicat, asupra lor. Este un curs de dezvoltare personală care mi-a fost recomandat, vă las un link aici către un articol și către cursul ținut de doamna Elisabeta Stănciulescu, pshiterapeut/coach.
  2. Corporealism – un curs de dans contemporan ținut de Florin Fieroiu la Linotip, un coregraf și un profesor pe care abia aștept să-l reîntâlnesc. Link cu detaliile evenimentului aici, poate ne vedem la dans!

Mi-am dat seama, citind articolul despre prioritizare, că dacă aș ști să fac asta bine, ambele „probleme” de care vorbeam la început s-ar rezolva de la sine. Aș reuși, în mod natural, să identific ce mă deviază de la planul meu și ar trebui refuzat, iar timpul nu ar mai fi un dușman, ci un aliat, poate chiar un factor motivațional. Iar al doilea curs pentru mine e ocazia ideală de a ieși din comoditatea/relaxarea de sărbători, de a intra iar în starea de „cantonament” specifică stagiunii și m-ar ajuta să lucrez la flexibilitatea și sensiblitatea corpului meu, așa cum trebuie să fie un „instrument acordat”, că tot ziceam. Sunt foarte entuziasmată și abia aștept să mă apuc de treabă! (Deși programul pe ianuarie deja se anunță provocator. 😉 ) 

Voi cum stați cu prioritățile? Se stabilesc de la sine, sau folosiți câte un moment ca cel de început de an pentru a le ordona? Cum reușiți să vă manageriați timpul, programul, echilibrul profesie-viață personală, ca liber profesioniști? Pentru mine e o provocare continuă.

 

Vă urez un an nou cu multă inspirație, antrenamente solicitante, proiecte provocatoare, multă energie pozitivă, concentrare și profunzime în tot ce faceți!

 

ps: Andy Szekely spune, într-o conferință, că ar trebui să fim conștienți că toate resursele sunt nelimitate (inclusiv banii), pot varia, dar singura resursă care nu variază, care este limitată este timpul. El doar se consumă. (Cel puțin așa cum îl putem noi percepe și controla acum. :)) Iar pentru mine ăsta e un gând care mă face să reevaluez felul în care aleg să-mi petrec timpul. Momentul ăsta nu se va mai repeta niciodată. Carpe diem!

No Comments

Post a Comment